Apus și răsărit pe crestele munților Rodnei

Totul a început vineri dimineața. După câteva zile cu ninsoare și temperaturi negative, am zis că-i musai să dau o fugă la răsărit în Pasul Tihuța, până nu pleacă iarna de tot. Nu a fost cel mai fotogenic răsărit prins aici, dar aruncând o privire spre crestele înzăpezite ale munților Rodnei, îmi vine brusc o idee genială. Ce ar fi dacă i-aș fotografia zilele astea mai de aproape?! Zis și făcut. O iau repede spre mașină și cobor repede acasă să-i dau vestea Alinei. La 6.30 am iesit din casă, la 9 deja sunt înapoi. Iancu și Alina tocmai se treziseră. Îi zic Alinei să se pregătească de drum. Reușim să plecăm pe la 2, după ce scoate Alina tortul din cuptor. După o pauză de alimentare în Dorna, pe la 6 ajungem la locație. Aveam de ales între Pasul Rotunda sau Pasul Prislop. Fără 4X4 sau măcar gardă mai mare la sol, cu posibile ogașe de gheață și șanțuri, și cu un explorator de doar 1 an și 8 luni după noi, nu îmi vine să mă încumet să urc până în Rotunda, așa că mai rămâne doar varianta Pasul Prislop. Și nu am regretat. Găsim loc la Pensiunea Silvania. Arată mult mai bine decât mă așteptam și cu prețuri mai mult decât decente. Fiind obosiți după drum și pentru că urmează o zi plină. ne pune devreme la culcare.

 Ziua de sâmbătă a fost una dintre cele mai intense pe care le-am experimentat până acum. Deși mi-am setat alarma la 6, la 5 deja nu mai am somn și o iau din loc. Fac rapid cei zece kilometri până în pas. Afară e ceață, conform prognozei. Sper totuși că plafonul nu e foarte gros. După un urcuș prin ceață densă și întuneric, odată ajuns la locul propus, cerul s-a deschis. Apoi, imediat după răsărit, un văl subtil de ceață m-a învăluit din nou, materializat parcă din senin. Condițiile se modificau de la o secundă la alta. De aici am intrat pe pilot automat sau mai bine zis – pistol automat.

Pastel de iarnă cu mesteceni

Nu am avut de o iarnă adevărată sezonul ăsta, însă ceața care a persistat în zonele mai joase, a lăsat în urmă un peisaj de basm.

Prin Călimani deasupra cețurilor

Colibița

Am selectat câteva cadre mai clasice de la o tură făcută pe Vârful Bistricioru din munții Călimani.
Întreaga depresiune a Transilvaniei era acoperită de un plafon de ceață densă, limita superioară fiind undeva pe la 800 m altitudine.

Amintirea unui vis de iarnă

Cât pe ce să uit de imaginile dintr-o ieșire pe sub muntele Heniu, de la început de decembrie. A fost o dimineață ce a urmat primului episod de ninsoare, iar depunerile generoase de chiciură au transformat peisajul într-unul de basm, extrem de fotogenic. 

Din cele aproximativ 30 de cadre trase, am selectat cam jumătate. Sper ca cele două episoade de iarnă din sezonul ăsta, să nu fie până la urmă și ultimele. Noroc cu depunerile de chiciură din ultimele zile, din zonele mai joase, care au conferit peisajului un aspect tipic pentru sezonul rece.

Dalbe podoabe în prima zi din an

Pentru că pentru noul an mi-am propus să ies la fotografiat mai des, am zis că-i musai să fac treaba asta chiar din prima zi. Mai ales că, după un Crăciun cald, Anul Nou a venit cu temperaturi scăzute, dar și cu ceva ninsori. Slabe cantitativ, dar măcar cu strat de zăpadă.

Deși am avut parte și de peripeții, m-am ales și cu 2-3 cadre, dar mai ales cu experiența trăită la întoarcere, ghidat fiind doar de lumina lunii.

Dimineață magică în Pădurea din Șes

Pădurea din Șes e un loc în care am revenit din ce în ce mai des în ultimul timp și presimt că o voi mai face cu prima ocazie.

E un loc atât de aproape de oraș, de zgomot și de civilație și în același timp un tărâm magic, în care, odată ce ai intrat, pășești într-o altă lume.

Sentimentul ăsta l-am experimentat într-o dimineață geroasă, la început de decembrie. Doar croncănitul îndepărtat al corbilor, ciocănitul ritmat al ciocănitorilor, sporovăiala gaițelor guralive și zborul răpitoarelor tulburau liniștea Pădurii din Șes.  Iar zăpada, trăda o activitate intensă pe timp de noapte, prin urmele lăsate de diferiți vizitatori.

Toată această punere în scenă s-a amplificat odată cu apariția primelor raze ale Soarelui de după Dealul Negru. Iar ceața subtilă a condimentat puțin întreaga poveste:

Prima zi de iarnă

După o toamnă călduroasă, iarna nu s-a lăst mult timp așteptată și a sosit punctual, chiar în prima zi a lunii decembrie.

Nu puteam rata un astfel de moment, așa că am ieșit la o tură scurtă, de seară pe o culme a muntelui Miroslava. Chiar dacă eram cu Iancu în spate, în rucsac, am reușit să fac și niște cadre, așa din mers :).

Calendar 2020 - Calendar de perete cu fotografii de peisaj, natură și viață sălbatică din Carpați

Calendar 2020
Calendar de perete format A3+ 

Aflat la a șasea ediție, calendarul de perete pregătit pentru noul an, ilustrează fotografii cu peisaje, natură și viață sălbatică din Munții Carpați. Cele 12 file conțin fotografii realizate în munții Călimani, Ceahlău, Rodnei, Bârgău, Gutâi, Cozia și Vlădeasa. Calendarul este potrivit atât pentru acasă, cât și pentru birou, dar și pentru a fi oferit în dar iubitorilor de munte și natură.

Autumnal Oasis

Într-o dimineață de noiembrie în pădurea din Pasul Strâmba de sub Muntele Heniu, cu vălătuci de ceață ce treceau dinspre Ilve spre valea Bârgăului.

Autumnal flow

Toamna la poalele munților Călimani

Primăvara prin Tinoavele din Țara Dornelor

Primăvara trecută, spre sfârșit de mai,  am revenit în tinoavele din Țara Dornelor pentru a verifica dacă înflorise bumbăcarița. Am vizitat tinovul din Șaru Dornei, iar apoi Tinvoul Mare din Poiana Stampei. Ambele rezervații beneficiază de trasee tematice ce facilitează accesul și oferă mai multe informații utile vizitatorilor.

Bumbăcarița este o plantă, relict glaciar al cărei habitat se regăsește în zona boreală. Poate fi întâlnită și la noi în țară în tinove (mlaștini oligotrofe), dar și în zonele umede din preajma lacurilor glaciare.

Tinoavele sunt adevărate păduri boreale în miniatură, care ne oferă posibilitatea să admirăm habitate ce în mod normal se află la mii de kilometri distanță.

LARIX - pădurea magică din Reschen Pass

Într-una din escapadele alpine în Tirolul de Sud din iarna ce tocmai a trecut (sau nu, pentru că la peste 1800 m a nins recent prin Alpi), am dat peste o superbă pădure de larice. Dacă cumva ajungeți prin zona pasului Reschen (Rescia), ce face legătura dintre Tirolul austriac și cel de sud, merită să vizitați acest loc. O găsiți la est de localitatea St. Valentin, aflată în apropierea lacului Reschen.

Iarna în Țara Dornelor

În decursul anului trecut (2018) am făcut dese incursiuni fotografice în Țara Dornelor, o locație dragă mie, în cadrul unui proiect avut în colaborare cu asociația locală de ecoturism.

Mai multe detalii despre Țara Dornelor, una dintre destinațiile recunoscute de ecoturism, puteți găsi accesând site-ul Asociației de Eoturism Țara Dornelor sau pagina dedicată de pe site-ul Asociației de Ecoturism din România.  Legat de unități de cazare, există o multidine de variante în zonă, iar dacă doriți să mergeți la sigur vă recomand cu drag Popasul Hunea din Panaci.

Încep seria de 4 episoade, aferente fiecărui anotimp, cu cel dedicat iernii. Chiar dacă sezonul trecut nu a fost la fel de darnic în materie de precipitați solide și de zile însorite, ca și cel de acum, am reușit totuși să surprind puțin din farmecul locurilor, axându-mă în special pe zonele rurale. 

Imaginile au fost surprinse pe parcursul mai multor ieșiri în perioada decembrie 2017-martie 2018 în diferite locații din Țara Dornelor precum Poiana Stampei, Teșna-Tătaru, Poiana Negri sau Ciocănești.

Pădurea de argint

În prima zi de Crăciun am făcut o plimbare de aerisire prin Cheile Bistriței Ardelene. Zăpada proaspăt așternută a creat o atmosferă de basm.

Calendar 2019 - Peisaje din Carpați. Calendar de perete format A3

Aflat deja la a cincea ediție, calendarul de perete pregătit pentru noul an, ilustrează fotografii cu peisaje din Munții Carpații, realizate în ultimii doi ani. Cele 12 file conțin fotografii realizate în munții Călimani, Ceahlău, Rodnei, Bârgău, Trascău, Cindrel și Vlădeasa. Calendarul este potrivit atât pentru acasă, cât și pentru birou, dar și pentru a fi oferit în dar cuiva iubitor de munte și natură.

Concertul lalelelor

Primăvara asta am fost de multe ori în Pădure din Șes, atât la Bike & Photo Ride, cât și în vreo două-trei seri liniștite.

Lalele pestrițe au fost în prim plan, și ăsta e cântecul lor:

Pastel de iarnă târzie în Pădurea din Șes

Sfârșit de martie, pe o ninsoare ca-n povești, în pădurea de stejari fantastici de lângă Orheiu Bistriței.

Ok, de acum poate să vină primăvara.

P.S. Dacă ai chef de pedalat poate te interesează Bike & Photo Ride, dedicat lalelei pestrițe, din aceeași Pădure din Șes.

Cetăți medievale la poalele Făgărașilor

Datată încă din secolul XII, biserica fortificată de la Cisnădioara este una dintre cele mai reprezentative și mai vechi edificii romanice din Transilvania. Imaginea cetății proiectate pe crestele înzăpezite ale Făgărașilor te trimite cu gândul pe tărâmuri himalayene.

Biserica fortificată din Hosman este un alt edificiu care se integrează perfect în peisajul compus din Valea Hârtibaciului, colinele podișului omonim și crestele înzăpezite ale Făgărașilor ce apar in planul îndepărtat. Fotografiere la primele ore ale zilei dă cele mai bune rezultate.

Pe curând!
Vor urma postări cu imagini de iarna din Țara Dornelor, dar și dintr-o incursiune în Boemia de sud.

Primăvara în jurul Făgărașilor

Imaginile au fost realizate în munții Cindrel și în Podișul Hârtibaciului, în luna aprilie a anului trecut:

Urmează o serie cu cetăți medievale din aceeași regiune.