Pădurea din Șes

    În șesul văii Budacului, aproape de Orheiu Bistriței, încă se mai păstrează o pădure magică de stejari seculari. Pădurea din Șes găzduiește în fiecare an, la final de aprilie-început de mai, o floare tare interesantă, cunoscută sub numele de lalea pestriță. Denumirea științifică -Fritillaria meleagris, provine de la aspectul său în formă de tablă de șah.

     Anul acesta, la început de mai, probabil datorită temperaturilor neobișnuit de ridicate, lalele s-au ofilit mai devreme decât de obicei. Dar totuși, ne-am putut bucura din plin de armonia prezentă sub coroana protectivă a stejarilor.

Kessi Schlucht-Grosses Walsertal

  Niște chei mici, dar simpatice. Kessi Schlucht s-ar putea traduce prin Cheile Cazanelor sau mai degrabă ale căzănelului.

Sparks

Artificiuri, norișori, stele, treizeci de secunde... sub clar de lună.

Neguri

Se pare că, mai nou, după primăvară vine iarna...

Amor în zăpadă sau ...The Power of Love

Două broaște râioase (sună cam dur pentru ce făceau ele acolo) găsite amorțite în zăpadă.
Fiind ființe cu sânge rece, iar zăpada topită în jurul lor, am crezut inițial că au murit de frig și de epuizare. Însă, se pare că dragostea dintre ele a fost mai puternică și a topit până și zăpada. În fine, am decis să le stric distracția și le-am mutat pe iarbă lângă petecul de zăpadă.

Le retour du printemps

 HEPATICA NOBILIS

Frozen

Iesind la o plimbare pe un frig naprasnic, observ la nici 2 m de mine, un ghemotoc zgribulit ce incerca sa se incalzeasca. Ii fac doua-trei poze si astept cumva sa-si ia zborul. Desi cu fiecare cadru ma apropii din ce in ce mai tare de ea, ramane la fel de impasibila si indiferenta. Frica instinctiva a disparut.

Imi scot manusa, iau ghemotocul in palma si imi introduc mana in buzunar. Poate  reusesc cumva sa o incalzesc,ma gandesc,iar in 10 min ajung acasa la caldura. Insa, n-a fost sa fie. A mai tremurat pret de cateva minute, o zvacnire si gata, ...a plecat.

Desi era foarte frig (spre -20 de grade), cred totusi ca o pasare tanara si sanatoase nu ar fi avut probleme. Aflata probabil la batranete, frigul i-a pecetluit soarta. Ma uimeste inca o data atitudinea de indiferenta a fiintelor vii in fata mortii. Este a treia experienta de genul asta, dupa un pescarus impasibil gasit pe malul marii si o codobatura, lovita probabil de o masina, care a mai supravietuit inca cateva ceasuri si care cerea afectiune si nu vroia parca sa fie lasata singura.

Ajuns acasa ma grabesc sa caut sa vad peste ce specia am dat, pentru ca nu o mai vazusem pana acum. Se pare ca este vorba despre cea mai mica pasare europeana- Regulus regulus sau Auselul cu cap galben, avand o greutate de doar 5 grame. Oare cat i-o fi cantarind trupul dupa plecarea sufletului ?!...