În ciuda prognozelor sumbre pe ultimele zile ale lunii iunie, am decis totuşi să vizităm Retezatul. Şi nu am regretat, în ciuda ploii şi a norilor care au acoperit crestele înalte în permanenţă, pentru că am avut parte şi de numeroase momente de delectare.
Pe drumul forestier dinspre Gura Zlata-Gura Apelor-Gura Bucurei. Buşteni ce se văd în apă nu au fost tăiaţi de mana omului, ci au ajuns acolo în mod natural. Natura nealterată de mana omului arată superb. Fără buşteni tăiaţi şi lăsaţi aiurea, fără crengi împrăştiate peste tot, fără urme de taf aşa cum se întâmplă din păcate în alte masive montane şi chiar în parcuri naţionale. (un exemplu concret este Valea Vinului din PN Munţii Rodnei)
La adăpostul unui zâmbru viguros.
Un personaj carismatic
Coborând de pe Peleaga în Curmătura Bucurei suntem răsplătiţi cum se cuvine
O marmotă care s-a lăsat admirată minute bune
Cam atât de aici că a început ploaia care nu s-a mai oprit
Înainte de a părăsi minunata ţară a Haţegului vizităm şi micuţa, dar superbă Biserică de piatră de la Densuş
Ai'l bi bac, odată cu vremea bună