Valea Tătarca a fost formată în eruptivul din nord-vestul Călimanilor, fiind unul din multiplii afluenţi de stânga ai Bistriţei Transilvane. Valea este dominată de piramida impunătoare a vârfului Tătarca de peste 1200 m, iar pe versanţi, de o parte şi de alta apara numeroase formaţiuni erozionale, dintre care Stâncile Ţapului se ridică cu câteva zeci de metri deasupra pădurii. Sălbăticia (zona este împânzită de urme de cerb) şi frumuseţea locului au determinat proclamarea zonei ca rezervaţie naturală peisagistică.
3 zile la refugiul Curăţel cu urcare din Şanţ pe sub Beneş, o tură înspre Ineu în prima zi a anului, lăsând plafonul de nori în urmă şi coborâre a treia zi peste Beneş în Rodna printr-o perdea deasă de ceaţă.
urcând din Şanţ înspre Beneş
Heniul, cu capul în nori
încet încet se lasă seara
1 ianuarie, o ceaţă deasă învăluie refugiul Curăţel. Dar, din când în când discul luminos al soarelui se întrezăreşte printre nori, semn că nu cu mult deasupra noastră este senin. Începem să urcăm înspre Ineu. După jumătate de ceas ieşim deasupra plafonului de nori. Priveliştea care ni se aşterne la picioare este feerică.
urme de râs
Solaris "insula" Crăciunelu, Corongişul şi creasta vestică a Rodnei
o cascadă de nori se revarsă peste creasta Beneş-Curăţel în valea Cobăşelului
Golf
Ineul şi un punct negru sub el - o capră neagră
Ineu Ineuţ Roşu
Ineul
Flori de gheaţă
360 grade - o filmare cam tremurată din lipsa trepiedului şi a vântului puternic