Dimineață magică în Pădurea din Șes

Pădurea din Șes e un loc în care am revenit din ce în ce mai des în ultimul timp și presimt că o voi mai face cu prima ocazie.

E un loc atât de aproape de oraș, de zgomot și de civilație și în același timp un tărâm magic, în care, odată ce ai intrat, pășești într-o altă lume.

Sentimentul ăsta l-am experimentat într-o dimineață geroasă, la început de decembrie. Doar croncănitul îndepărtat al corbilor, ciocănitul ritmat al ciocănitorilor, sporovăiala gaițelor guralive și zborul răpitoarelor tulburau liniștea Pădurii din Șes.  Iar zăpada, trăda o activitate intensă pe timp de noapte, prin urmele lăsate de diferiți vizitatori.

Toată această punere în scenă s-a amplificat odată cu apariția primelor raze ale Soarelui de după Dealul Negru. Iar ceața subtilă a condimentat puțin întreaga poveste:

Prima zi de iarnă

După o toamnă călduroasă, iarna nu s-a lăst mult timp așteptată și a sosit punctual, chiar în prima zi a lunii decembrie.

Nu puteam rata un astfel de moment, așa că am ieșit la o tură scurtă, de seară pe o culme a muntelui Miroslava. Chiar dacă eram cu Iancu în spate, în rucsac, am reușit să fac și niște cadre, așa din mers :).