Pădurea din Șes e un loc în care am revenit din ce în ce mai des în ultimul timp și presimt că o voi mai face cu prima ocazie.
E un loc atât de aproape de oraș, de zgomot și de civilație și în același timp un tărâm magic, în care, odată ce ai intrat, pășești într-o altă lume.
Sentimentul ăsta l-am experimentat într-o dimineață geroasă, la început de decembrie. Doar croncănitul îndepărtat al corbilor, ciocănitul ritmat al ciocănitorilor, sporovăiala gaițelor guralive și zborul răpitoarelor tulburau liniștea Pădurii din Șes. Iar zăpada, trăda o activitate intensă pe timp de noapte, prin urmele lăsate de diferiți vizitatori.
Toată această punere în scenă s-a amplificat odată cu apariția primelor raze ale Soarelui de după Dealul Negru. Iar ceața subtilă a condimentat puțin întreaga poveste:
Toată această punere în scenă s-a amplificat odată cu apariția primelor raze ale Soarelui de după Dealul Negru. Iar ceața subtilă a condimentat puțin întreaga poveste: