Vara pe Muntele Cozia

     Ultimul week-end din vara asta l-am petrecut în Parcul Național Cozia. Nu am mai urcat până acum în acest masiv, așa că nu am ezitat când am aflat de inițiativa Andreei și a lui Daniel, autorii blogului Drumeți și Drumeții, de a organizat aici prima întâlnire a pasionaților de munte și fotografie. 

     Știam prea puține despre Muntele Cozia, și nu prea aveam ideea cum va fi. Deși are o înălțime maximă relativ modestă, puțin peste 1600 m, diferența mare de nivel față de valea Oltului și  existența pereților verticali de sute de metri îi conferă masivitate și respect.

     Urcușul până la cabana Cozia, aflată pe culmea principală nu putea fi decât destul de solicitant, deși nu părea la prima vedere. Am urcat pe un drum forestier cu mașina până la frumoasa Mănăstire Stânișoara, de unde am urmat o potecă destul de abruptă preț de mai bine de 2 ore și jumătate. Traseul este în cea mai mare parte împădurit, iar pădurea de aici este absolut superbă. Ce înseamnă să lași totul să decurgă natural fără ca omul să intervină. Am trecut succesiv printr-un etaj dominat de gorun, a urmat  apoi fagul și terminând în final cu etajul coniferelor, presărate pe alocuri cu pălcuri de mesteceni, pini și larice. Cel mai probabil că umătoarea tură în Cozia va fi toamna. Cred că spectacolul oferit va merita tot efortul.

     Revenind la tura de acum,  în condiții de vreme stabilă, cu nopți și zile cu temperaturi ridicate,  cu o atmosferă destul de încărcată, fără nori și precipitații, din punct de vedere fotografic, peisajul nu a fost foarte ofertant. Ne-am bucurat însă de faptul că am ieșit în natură, am întâlnit oameni dedicați și talentați, nu am văzut, dar am auzit caprele negre, am întâlnit un vulpoi tare simpatic, am admirat crestele Făgărașilor și ne-am delectat cu spectacolul oferit de Calea Lactee și luminile localităților de pe valea Oltului. Printre toate astea am surprins și câteva cadre:

Noaptea gândurile au mers câtre stele și Calea Lactee

Atracția principală a turei a fost un vulpoi tânăr, fără nici cea mai mică reținere în a se lăsa fotografiat.

Cam atât din Cozia, un munte foarte sălbatic și care are multe de oferit. Pe curând.
 Vor urma câteva imagini de la o tură din vară, de pe Pietrosul Rodnei...