Parcul Național Munții Măcinului
Speram să mă întâlnesc cu balaurul dobrogean, dar m-am mulțumit până la urmă cu țestoasa dobrogeană.
Cei mai vechi și mai mici munți din țară, Munții Măcinului au ceva special, arhaic, ca și toată Dobrogea de altfel. Un loc extrem de arid, contrastând cu Dunărea, Delta și Marea, dar care deține în același timp o biodiversitate deosebită . Vizitați-i și prețuiți-i pentru că merită toată osteneala.
Mai multe detalii și informații utile găsiți pe pagina parcului
www.parcmacin.ro
 |
| Arbori și arbuști înfruntând arșița, caută apa printre rocile vechi de când lumea | |
|
 |
| Testudo graeca iberica |
 |
| integrare perfectă în peisajul arid |
 |
| Garofița pitică (dianthus nardiformis) în Rezervația Moroianu |
 |
| Răsărit pe ȚuȚuiatu, după o noapte cu un vânt năpraznic |
 |
| înspre Culmea Pricopanului |
 |
| în zare, un braț al Dunării |
 |
| Panoramă de pe Țuțuiatu înspre Greci |
|
Legat de localitatea Greci am rămas plăcut impresionat de abundența pomilor fructiferi prezenți peste tot. Deși pare o zonă extrem de aridă și în ciuda secetei severe de anul ăsta, pânza featică era undeva la doi-trei metri adâncime. Apă am întâlnit și la două izvoare pe valea ce urcă din Greci prin stânga Țuțuiatului, dintre care unul (Izvorul Italienilor) aproape de creastă. Pe o asemenea secetă n-aș fi crezut. Deci totuși sunt munți...
Phuii, ce frumos!
RăspundețiȘtergere